Adevar...

     Am ajuns într-un punct al istoriei, unde ”adevărul” a căpătat o nouă definiție, și anume ”ceea ce ii faci pe alții să creadă”. Metodologia obținerii acestui pseudosens al noțiunii de ”adevăr” constă în repetiție. Trebuie doar să spui ceva și să repeți frecvent și devine, pentru o mulțime imensă de oameni, un adevăr. Aceasta este, de altfel, și calea prin care mass-media realizează ”controlul populației”. Chiar nu se observă asta? Desigur, inițial s-a impus ”veridicitatea relatărilor” folosind aceeași structură repetitivă și obținând încrederea mulțimii. Și nu e vorba doar despre mass-media și așa-numitul ”control prin informare denaturată”, ci despre întreg ciclul existențial. De exemplu, in ultima vreme, s-a dezvoltat un război al sexelor la nivel declarativ. O sumedenie de femei susțin că toți bărbații sunt la fel (adică nenorociți, cretini, porci ș.a.m.d.), în timp ce în opinia multor bărbați, toate femeile sunt la fel (mai exact curve, perverse, proaste etc.). Cine are dreptate? Femeile sau bărbații? Eu aș spune că ambele părți, în egală măsură. De ce? Simplu: deși știm că niciuna din ipotezele  de mai înainte nu e adevărată, printr-o continuă repetare acestea ajung să fie receptate ca un adevăr. 

     Acest aspect este, de cele mai multe ori, neobservat datorită superficialității, manifestarea lui fiind din ce în ce mai frecventă și mai intensă. Nimeni nu are capacitatea de a recunoaște adevărul în formă pură, însă cu doar puțină atenție se pot identifica situațiile unde acesta lipsește în totalitate.