...but still alive!!!

R.I.P. MJ!

Cogito, ergo sum!

"Cogito, ergo sum!" pare sa fi devenit elementul definitoriu pentru mine, nu doar datorita faptului ca a exista este singurul lucru notabil pe care il fac, ci si, in cea mai mare masura, datorita indoielii permanente. Ma indoiesc de tot ce ma inconjoara, ma indoiesc de toti cei care-mi sunt cunoscuti, ma indoiesc de o posibila iesire a intregii tari din criza actuala. Iar eu nu vorbesc de criza economica, ci de criza de moralitate, de bun simt, de omenie. Ma indoiesc ca lumea o sa devina mai buna. Cred, asemenea scriitorilor SF, ca lumea va deveni doar un camp de lupta a masinilor, masini care in fond vor fi doar oameni, oameni care isi vor fi pierdut tot ceea ce ne deosebeste de restul fiintelor: ratiunea, sentimentele. Ma indoiesc chiar si de asta! De aceea merg inainte, cautand ceva sigur, la fiecare pas facut voi cauta sa inlatur indoiala, iar daca nu voi gasi ceva, ramane un singur lucru sigur, si anume: "Pana acum nimic nu e sigur!!!".

"Cogito, ergo sum!" este un concept filosofic apartinand lui René Descartes, pe care l-am auzit pentru intaia oara in clasa a 12-a, in liceu, la Filosofie. Atunci nu insemna nimic pentru mine, fiind doar inca un lucru de retinut pentru ora urmatoare... Se pare ca nu a fost chiar asa!

The stupid cup!!!

http://nimportequi.com

Un gând bun.

In fiecare clipa omul se confrunta cu diverse situatii, din pacate multe dintre ele nefiind tocmai fericite. Totusi, sunt nenumarate exemplele in care o persoana a demonstrat capacitatea de a infrunta cu succes situatii aparent fara iesire. Cum se face ca pentru anumite persoane o nenorocire, un ghinion este o cale catre inertie si depresie nervoasa, iar pentru alte persoane este un impuls catre autodepasire? Exista o metoda prin care noi sa ne putem pregati pentru a infrunta orice situatie?
In ciuda tuturor greutatilor pe care le impune o situatie, ar trebui sa tinem cont de faptul ca nu dificultatile afecteaza oamenii in cea mai mare masura, ci opiniile si reactiile oamenilor declansate de intampinarea acestor dificultati. In primul rand, pentru depasirea acestor situatii, este important ca problemele sa fie abordate cu o stare mentala pozitiva. Intrebarile de genul "Cum de mi se intampla tocmai mie?" pot fi inlocuite cu "Ce pot face pentru a imbunatati situatia?". Foarte important de stiut ca o stare mentala negativa poate fi o piedica serioasa in gasirea unei iesiri fericite. Se poate spune ca secretul depasirii momentelor dificile il reprezinta dezvoltarea unui set de intrebari cu caracter pozitiv, pe care sa il folosim ca ajutor la momentul potrivit.

Nu stiu exact care este situatia la nivel global, insa din observatiile si cunostintele mele, pana in momentul de fata, pot sustine ca marea majoritate a societatii noastre este sub influenta "gandului negativ". Desi sunt constient de cele spuse mai inainte, din pacate, trebuie sa-mi recunosc apartenenta la "marea majoritate", avand o stare mentala negativa. Mi se intampla ca la intampinarea greutatilor sa fiu inconjurat de "negativism", setul meu de intrebari fiind, de obicei, constituit din intrebarile: "Cum de mi se intampla tocmai mie?", "Cum de sunt asa ghinionist?" sau "Aceasta sa-mi fie soarta?". O sa incerc sa imi construiesc un alt set de intrebari, pozitive, pentru ca intamplarile nefericite, ghinionul si, din pacate, nenorocirile fac parte din viata de zi cu zi, iar pentru depasirea lor cel mai bun ajutor nu poate fi altceva decat un gand bun.

Despre sinceritate.

Din pacate, multi dintre noi nu stiu ce inseamna a fi sincer, nu stiu ce inseamna sinceritatea! Totusi, sunt momente in care ai impresia ca ai gasit o persoana sincera – in sfarsit! Trebuie sa fii foarte atent, sinceritatea care te atrage este doar o “arma”, o imitatie folosita pentru a absorbi increderea… Personal, nu cred ca exista persoana sincera in adevaratul sens al cuvantului… Stiu foarte bine ca atunci cand esti ambitios iti este foarte greu sa fii cinstit, atunci cand esti inteligent iti este la fel de greu sa fii sincer. Nu spun ca oamenii inteligenti nu ar fi sinceri, doar ca numai o persoana inteligenta poate afisa o sinceritate captivanta, numai aceasta persoana poate folosi sinceritatea ca o arma… Sinceritatea implica responsabilitate, prea multa responsabilitate. Oricine isi doreste sinceritate, dar cati pot supravietui intr-o lume perfect sincera? Cati isi doresc intr-adevar o astfel de responsabilitate? Cati dintre noi ar putea rezista? Toti ne dorim sa avem in jurul nostru persoane sincere, toti ne dorim sa nu mai existe minciuna, neloialiatea. Ceilalti iti vor spune tot timpul ca sinceritatea e o calitate, insa multi vad sinceritatea ca un defect al unui om naiv, visator. Eu consider ca sinceritatea este o mare calitate, desi pana acum am toate motivele sa spun ca este un defect, un defect pentru mine… De multe ori imi propun sa renunt la sinceritate. Mi s-a spus de multe ori ca mint frumos, ca daca incerc sa mint sunt foarte periculos… Tind sa cred ca au mare dreptate cei care au spus asta… doar ca mie nu imi place sa traiesc in minciuna, eu sunt pentru sinceritate… Cum am spus, toti ne dorim sinceritate! Din nefericire, multi aleg calea cea mai usoara: minciuna. E mai dificil sa fii tu insuti in orice moment, sa spui exact ceea ce gandesti, ceea ce simti, ceea ce vezi. E mult mai greu sa fii sincer!!!

Foc in ochi - ViKloth feat. Horia

Incă puţin și trece!

Incerc sa realizez ce se intampla cu mine. De ce se intampla asta? Am observat ca trecerea de la o stare la alta se face incredibil de usor. Uneori rad, glumesc, sunt optimist, imi spun ca totul e bine, dar un singur gest, o singura intamplare ma poate “alunga” din aceasta lume, o lume in care totul pare a fi bine. O clipa ma poate face sa reintru in cealalta lume, in care sunt o persoana pesimista, in care tot ceea ce fac este sa imi analizez viata de nenumarate ori. Imi revad greselile, defectele, esecurile… Acestea din urma par a fi definitorii pentru mine. Gresesc frecvent, am multe defecte, iar esecurile eclipseaza total reusitele, putine si mici. Uneori, in urma acestor “analize de situatie” ajung la concluzia ca, pur si simplu, sunt facut ca sa gresesc, sa esuez in cam toate situatiile, chiar si in situatii banale. As vrea ca “starea de bine” sa ocupe o mai mare parte din timpul meu, sa nu mai fiu nevoit sa imi revad greselile. Sunt o persoana careia nu ii place sa faca greseli, o persoana careia nu ii place sa dezamageasca, insa, din nefericire, greselile si esecurile par a fi tot ceea ce fac. Poate ca de aceea si aceasta lipsa de incredere permanenta. Stiu ca un esec nu poate fi inlocuit cu un succes, de aceea mi se pare atat de greu sa trec peste anumite momente…
Ma hotarasc pentru a nu stiu cata oara sa nu cedez si sa merg mai departe, incerc sa nu vad unele lucruri, incerc sa dau impresia ca nu imi pasa de unele lucruri, dar stiu foarte bine ca nu e asa. Imi ramane speranta ca intr-o zi viata mea o va lua pe alt drum, un drum mai bun…
Inca putin si trece!!!

FAQs!

In ultima perioada, o perioada nu incarcata, ci mai degraba plictisitoare, unele intrebari mi-au captat atentia. Nu sunt intrebari concrete, nu sunt intrebari la care astept un raspuns de la cineva... As putea spune ca sunt mai degraba intrebari retorice. Insa nu stiu cat e de adevarat. Sunt intrebari la care eu ar trebui sa stiu raspunsul, dar nu il stiu; sunt intrebari care nu asteapta un raspuns, vor doar sa evidentieze ceva si totusi sunt intrebari care asteapta un raspuns - dar raspunsul este tot o intrebare!!!
Care este rolul meu in viata?! O sa reusesc ceea ce mi-am propus?! De ce lumea se schimba asa de repede? De ce am impresia ca de ceva vreme schimbarea nu mai inseamna un lucru bun? Sunt intrebari care ma pun in prim plan pe mine si lumea din care fac parte! Sunt intrebari pe care sunt convins ca si le pune oricine, oricine nu e prea ocupat, nepasator sau neatent.