luni, 21 iunie 2010
Despre sinceritate.
Din pacate, multi dintre noi nu stiu ce inseamna a fi sincer, nu stiu ce inseamna sinceritatea! Totusi, sunt momente in care ai impresia ca ai gasit o persoana sincera – in sfarsit! Trebuie sa fii foarte atent, sinceritatea care te atrage este doar o “arma”, o imitatie folosita pentru a absorbi increderea… Personal, nu cred ca exista persoana sincera in adevaratul sens al cuvantului… Stiu foarte bine ca atunci cand esti ambitios iti este foarte greu sa fii cinstit, atunci cand esti inteligent iti este la fel de greu sa fii sincer. Nu spun ca oamenii inteligenti nu ar fi sinceri, doar ca numai o persoana inteligenta poate afisa o sinceritate captivanta, numai aceasta persoana poate folosi sinceritatea ca o arma… Sinceritatea implica responsabilitate, prea multa responsabilitate. Oricine isi doreste sinceritate, dar cati pot supravietui intr-o lume perfect sincera? Cati isi doresc intr-adevar o astfel de responsabilitate? Cati dintre noi ar putea rezista? Toti ne dorim sa avem in jurul nostru persoane sincere, toti ne dorim sa nu mai existe minciuna, neloialiatea. Ceilalti iti vor spune tot timpul ca sinceritatea e o calitate, insa multi vad sinceritatea ca un defect al unui om naiv, visator. Eu consider ca sinceritatea este o mare calitate, desi pana acum am toate motivele sa spun ca este un defect, un defect pentru mine… De multe ori imi propun sa renunt la sinceritate. Mi s-a spus de multe ori ca mint frumos, ca daca incerc sa mint sunt foarte periculos… Tind sa cred ca au mare dreptate cei care au spus asta… doar ca mie nu imi place sa traiesc in minciuna, eu sunt pentru sinceritate… Cum am spus, toti ne dorim sinceritate! Din nefericire, multi aleg calea cea mai usoara: minciuna. E mai dificil sa fii tu insuti in orice moment, sa spui exact ceea ce gandesti, ceea ce simti, ceea ce vezi. E mult mai greu sa fii sincer!!!
miercuri, 16 iunie 2010
duminică, 13 iunie 2010
Incă puţin și trece!
Incerc sa realizez ce se intampla cu mine. De ce se intampla asta? Am observat ca trecerea de la o stare la alta se face incredibil de usor. Uneori rad, glumesc, sunt optimist, imi spun ca totul e bine, dar un singur gest, o singura intamplare ma poate “alunga” din aceasta lume, o lume in care totul pare a fi bine. O clipa ma poate face sa reintru in cealalta lume, in care sunt o persoana pesimista, in care tot ceea ce fac este sa imi analizez viata de nenumarate ori. Imi revad greselile, defectele, esecurile… Acestea din urma par a fi definitorii pentru mine. Gresesc frecvent, am multe defecte, iar esecurile eclipseaza total reusitele, putine si mici. Uneori, in urma acestor “analize de situatie” ajung la concluzia ca, pur si simplu, sunt facut ca sa gresesc, sa esuez in cam toate situatiile, chiar si in situatii banale. As vrea ca “starea de bine” sa ocupe o mai mare parte din timpul meu, sa nu mai fiu nevoit sa imi revad greselile. Sunt o persoana careia nu ii place sa faca greseli, o persoana careia nu ii place sa dezamageasca, insa, din nefericire, greselile si esecurile par a fi tot ceea ce fac. Poate ca de aceea si aceasta lipsa de incredere permanenta. Stiu ca un esec nu poate fi inlocuit cu un succes, de aceea mi se pare atat de greu sa trec peste anumite momente…
Ma hotarasc pentru a nu stiu cata oara sa nu cedez si sa merg mai departe, incerc sa nu vad unele lucruri, incerc sa dau impresia ca nu imi pasa de unele lucruri, dar stiu foarte bine ca nu e asa. Imi ramane speranta ca intr-o zi viata mea o va lua pe alt drum, un drum mai bun…
Inca putin si trece!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)